joi, 1 septembrie 2011

POVESTE DE IUBIRE INCEPUTA TARZIU, SPRE UN SFARSIT DE VARA

       E noapte si e intuneric...Doar lumina slaba a unei lumanari tubura linistea apasatoare a noptii ce-a coborat si in odaia mea
       E tarziu si intunericul ma copleseste...aminitirile se revarsa in mintea mea si-mi umplu  inima de tristete... Ma simt singura si uitata  aici, in camera intunecoasa...Privesc pe geam spre cer...Ici colo vad cate o steluta sclipind sagalnic si discret....
       Undeva, in noapte, se aude tanguitul unei chitare...E un cantec trist , dar plin de iubire, iubire inceputa tarziu, spre un sfarsit de vara....
       E o poveste minunata, despre un baiat si despre o fata....s-au cunoscut asa , din intamplare si s-au placut...asa se pare.
       Iubirea lor este o taina doar de ei stiuta.N-au spus-o lumii si nu stiu cat vor mai trebui sa o ascunda, stiu doar ca lor le este bine, asa discret , feriti de lume. 
      Asa e-n cantec dar asa e si in viata...Iubiri discrete, ascunse de a lumii fata, vei intalnii in fiecare zi si nu vei sti ce taina ascunde o privire mai pierduta, un zambet mai discret sau chiar o lacrima pe-obraz cazuta...
       Iubirile se nasc si mor in fiecare zi.E greu sa ti in viata o dragoste curata, e greu sa o feresti gura lumii rea dar si mai greu este atunci cand trebuie sa ti o flacara aprinsa intr-o iubire ce pare interzisa.
      Iubirea mea e nestiuta...o stiu doar eu si-mi este bine asa...Ce spune lumea? Nu conteaza!...De-as face bine , de-as face rau tot m-ar vorbi si tot vinovata pe mine m-ar gasi.
      Iubirea mea e bunul meu cel mai de pret...Barbatul ce-l iubesc are un suflet bun , de inger , venit la mine cu chip omenesc.
       E noapte, e taziu si stau si-astep sa vad de rasari-va luna si sa-mpletesc din raza ei urarea mea de noapte buna pentru iubitul meu.
       L-am cunoscut tarziu, spre un sfarsit de vara...si nu credeam atunci ca am sa-l pot iubi, Si totusi s-a aprins in mine o flacare ce arde dureros de tare si se-nteteste tot mai tare in fiecare zi....
     Acum privesc tacuta-n noapte si-ncec sa mi-l inchipui langa mine... fiindca acum el e departe.Cu toate acestea estae atat de aproape in inima , in minte, in suflet,in orice colt de incapere doar chipul lui prezenta-si cere...
      Inchid ochii sa pot sa-l vad cu mintea , sa-l simt cu sufletul si inima...E aici, atat de-aproape....Intind mana sa-l ating dar locul este gol...dar nu-i nimic stiu ca va veni curand clipa cand fi-va langa mine mereu...
      E noapte , e tarziu si inca mai astept s-apara luna...Chitara a tacut de mult...Povestea spusa trist, pe strune, a ramas ascunsa mai departe de ochii lumii.Nici macar vantul n-a adiat in asta noapte sa poata duce povestea mai departe.
     E noapte si luna unde este? Eu tot o mai astept ca sa rasara, dar incurad vor rasari zorii diminetii....
     Povestea mea e minunata...poveste inceputa tarziu, spre un sfarsit de vara.E un vis frumos,trait frumos si cu pasiune...va devevi realitate vreodata?