Cine suntem de fapt? Poate ca nici noi nu stim cu adevarat.In timp, ne fascineaza diverse personaje si atunci incercam sa fim ca ele fara sa ne dam seama ca astfel ajungem sa nu mai fim noi insine.
Cand sunt mici, fetitele sunt fascinate de povestile cu zane si Feti-Frumosi si fiecare viseaza sa fie o zana cat de mica sau cel putin sa intalneasca una.Eu vedeam in fiecare fluture o mica zana ce imi va implini intr-o buna zi o dorinta macar.Florile erau fete ce au ales astfel sa scape de zmeul cel rau, fara sa-si dea seama cat de efemera era astfel existenta lor.Mai erau pasarile care, in fiecar zi ,ne incantau cu cantecul lor vesel.Iar vantul era un voinic caruia ii placea sa se joace cu pletele fetelor, soptindu-le la urechi cuvinte de iubire.
Dar timpul a trecut si am uitat de zane... Am inceput sa visez la altfel de Feti-Frumosi.,Intotdeauna ,iubitul visat avea pletele negre ca noaptea,ochii adanci si mari precum marea,cu sclipiri reci ca niste sageti de gheata...Fruntea era inalta si luminoasa ca un luceafar iar zambetul lui era asemeni rasaritului de soare...Dar nimeni nu stia cata raceala putea fi intr-un astfel de zambet.Un chip frumos dar rece...
Iubire...doar o adiere de vant peste un suflet inchis intr-o inima de piatra...
Iubitul astfel visat e ca un vampir dornic sa aiba cat mai multe victime.Foamea lui era astamparata de sentimente pure pe care le storcea din inimi nevinovate.Setea si-o astampara cu lacrimile varsate de iubitele inselate in serile lungi de asteptare . Si totusi era asteptat si dorit...Iubirea ii era oferita in dar odata cu inima smulsa din pieptul ofilit de atata oftat.
Incet, stoarsa de tot ce era mai pur,lipsita de sentimentul cel mai dorit,ucisa de dorinta,cu ochi reci lipsiti de stralucire, cu inima impietrita de durere, iubita inselata si satula sa astepte si sa spere se tansforma in aceasi fiita rece ca si iubitul.
Un altfel de "vampir" insetat de razbunare...Suferinta numai doare...inima nu mai bate in ritmul cuvintelor de iubire iar ochii nu mai plang...
Doar sete...Setea e ura si va fi astamparata de razbunare...Victima?.. oricine va indrazni sa-si dezgoleasca sufletul si sa arate cat de mult poate iubi.Va lovi poate mai crunt decat a fost lovita fara sa-i pese ca provoaca durere...
Dar vine un timp cand pana si un vampir oboseste.Si atunci , tanjind dupa putina liniste,cauta sa-si faca putina ordine in ceea ce numeste viata.Priveste in oglinda ciobita a sufletului sau si vede ca nu mai recunoaste chipul ce-l vede.Doar niste ochi tristi,lipsiti de stralucire,o fata palida lipsita de lumina...Doar in pieptul lipsit de vlaga simte o bataie...Ce poate fi aceasta bataie slaba la poarta inimii? Atunci,trezindu-se ca dupa un somn lung , isi da seama ca mai exista speranta...
Speranta bate la poarta inimii fiecaruia dintre noi si ne da curaj sa revenim la adevarata viata, pe adevaratul drum... Un esec, chiar si in iubire, nu ar tebui sa ne ucida si sa ne transforme in "ucigasi" de sentimente. Un esec ar trebui sa ne dea puterea de a merge mai departe si de a invata sa nu mai facem aceleasi greseli. Nu trebuie sa iubesti un chip ci un suflet...Frumusetea nu vine din sralucirea rece de luceafar ci din caldura arzatoare a unui suflet cald,simplu,umil si bun.
Numai langa un astfel de om ne vom regasi identitatea si vom avea sansa de a nu ne rataci de noi insine...Numai astfel vom sti sa fim fericiti si nu va trebui sa cautam amintiri despre viata pentru a invata sa traim din nou.
