POVESTE DE IUBIRE INCEPUTA TARZIU, SPRE UN SFARSIT DE VARA

       E noapte si e intuneric...Doar lumina slaba a unei lumanari tubura linistea apasatoare a noptii ce-a coborat si in odaia mea. 

       E tarziu si intunericul ma copleseste...aminitirile se revarsa in mintea mea si-mi umplu  inima de tristete... Ma simt singura si uitata  aici, in camera intunecoasa...Privesc pe geam spre cer...Ici colo vad cate o steluta sclipind sagalnic si discret....

       Undeva, in noapte, se aude tanguitul unei chitare...E un cantec trist , dar plin de iubire, iubire inceputa tarziu, spre un sfarsit de vara....

       E o poveste minunata, despre un baiat si despre o fata....s-au cunoscut asa , din intamplare si s-au placut...asa se pare.

       Iubirea lor este o taina doar de ei stiuta.N-au spus-o lumii si nu stiu cat vor mai trebui sa o ascunda, stiu doar ca lor le este bine, asa discret , feriti de lume. 

      Asa e-n cantec dar asa e si in viata...Iubiri discrete, ascunse de a lumii fata, vei intalnii in fiecare zi si nu vei sti ce taina ascunde o privire mai pierduta, un zambet mai discret sau chiar o lacrima pe-obraz cazuta...

       Iubirile se nasc si mor in fiecare zi.E greu sa ti in viata o dragoste curata, e greu sa o feresti gura lumii rea dar si mai greu este atunci cand trebuie sa ti o flacara aprinsa intr-o iubire ce pare interzisa.

      Iubirea mea e nestiuta...o stiu doar eu si-mi este bine asa...Ce spune lumea? Nu conteaza!...De-as face bine , de-as face rau tot m-ar vorbi si tot vinovata pe mine m-ar gasi.

      Iubirea mea e bunul meu cel mai de pret...Barbatul ce-l iubesc are un suflet bun , de inger , venit la mine cu chip omenesc.

       E noapte, e taziu si stau si-astep sa vad de rasari-va luna si sa-mpletesc din raza ei urarea mea de noapte buna pentru iubitul meu.

       L-am cunoscut tarziu, spre un sfarsit de vara...si nu credeam atunci ca am sa-l pot iubi, Si totusi s-a aprins in mine o flacare ce arde dureros de tare si se-nteteste tot mai tare in fiecare zi....

     Acum privesc tacuta-n noapte si-ncec sa mi-l inchipui langa mine... fiindca acum el e departe.Cu toate acestea estae atat de aproape in inima , in minte, in suflet,in orice colt de incapere doar chipul lui prezenta-si cere...

      Inchid ochii sa pot sa-l vad cu mintea , sa-l simt cu sufletul si inima...E aici, atat de-aproape....Intind mana sa-l ating dar locul este gol...dar nu-i nimic stiu ca va veni curand clipa cand fi-va langa mine mereu...

      E noapte , e tarziu si inca mai astept s-apara luna...Chitara a tacut de mult...Povestea spusa trist, pe strune, a ramas ascunsa mai departe de ochii lumii.Nici macar vantul n-a adiat in asta noapte sa poata duce povestea mai departe.

     E noapte si luna unde este? Eu tot o mai astept ca sa rasara, dar incurad vor rasari zorii diminetii....

     Povestea mea e minunata...poveste inceputa tarziu, spre un sfarsit de vara.E un vis frumos,trait frumos si cu pasiune...va devevi realitate vreodata?

BUNA-multumiri pentru un prieten necunoscut

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris nimic...A trecut ceva vreme de cand am uitat de mine, de cand nu am mai vazut nimic in jurul meu ci am stat si mi-am plans de mila....Dar gata...s-a terminat cu plansul!...Vreau sa rad si sa ma bucur cu toata fiinta mea de fiacare clipa ce-mi este daruta de Dumnezeu.

Chiar daca ultimile luni din viata mea au insemnat doar suferinta , am reusit sa invat multe lucruri noi despre mina insami si , mai ales cu ajutorul unor prieteni, am reusit sa ma redescopar. E greu sa uiti trecutul dar e bine sa-l lasi totusi acolo unde este, adica in tecut...Poate ramane o amintire doar...o amintire trista sau placuta ...si atat...

Suferinta nu ar trebui sa-si aiba loc in sufletul nostru . Si totusi ne place sa suferim... De ce ? Nu stiu...e o intrebare la care nu pot sa raspund.
Eu am fost invatata sa cred ca am venit in aceasta lume sa sufar, sa plang, sa plec mereu capul si sa tac acceptand tot ce mi se ofera indiferent ca e bine sau rau.
Dar am descoperit in ultimul timp ca am si eu dreptul SA TRAIESC!!! SA MA BUCUR DE VIATA, SA NU MAI INGHIT TOATE "MIZERIILE" ACESTEI LUMI SI SA CRED CA MERIT TOT CE ESTE BUN.
Incerc sa invat sa ma departez de tot ce este rau.Incerc sa atrag binele si sa resping raul.E foarte greu sa zambesti atunci cand esti ranit si umulit la fiecare pas. E foarte greu sa spui multumesc atunci cand esti batjocotit...Si totusi ...zambesti si continui sa mergi mai departe pe drumul vietii ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Si incet descoperi ca cei care iti doreau raul au ramas undeva in urma si nu te mai pot atinge. Pe drum intalnesti oameni noi care iti zambesc, care iti ofera o vorba buna, o mangaiere si care te indeamna sa mergi mai departe.

Si poate pentru toate aceste ar terbui sa-i multumesc lui Stefan ptr. ca a avut intelepciunea de a posta pe blogul sau htp://www.lucruribunesifrumoase.com/ modul sau de a privi viata si mai ales cum a descoperit acest mod de a trai.
Iti multumesc Stefan ! Cuvintele sunt prea sarace pentru a exprima cu adevarat bucuria din suflet atunci cand primesc de la tine un mesaj cu cuvinte de incurajare.
Familia ta trebuie sa fi mandra de tine si sa te iubeasca mult. Esti un om bun si sti sa im
parti bunatate celor din jurul tau chiar daca iti sunt apropiati sau nu-i cunosti deloc.
Iti multumesc ca existi si ca ne-ai impartasit si noua din bucuria regasirii tale.
Imi doresc ca de acum incolo sa gasesc si eu puterea de afi eu insami si sa pot sa impartasesc celor din jurul meu din trairile mele. Pana la urma nu e rau sa traiesti alaturi si impreuna cu semenii tai.Dimpotriva poti descoperii bucurii neasteptate, poti cunoaste oameni noi si tot ce este nou nu este chiar atat de inspaimantator ci poate fi chiar placut.
Imi doresc ca viata mea sa devina mai buna si nu poat face asta schimbandu-i pe cei din jurul meu ci trbiue sa ma schimb eu si sa devin eu un om bun.
Nu pot primi iubire, dragoste pana nu voi invata eu sa iubesc si sa daruiesc iubire... Sper sa nu fie prea tarziu si sa mai pot sa-i demonstrez persoanei iubite ca po sa iubesc cu adevarat...