De mica am iubit muzica,teatrul,ploaia si trandafirii.Visul meu era sa devin actrita.Eram fascinata de lumea de dincolo de cortina ce acoperea scena.Posibilitatea de a fi altcineva,de a trai intr-o alta lume creata de tine era pentru mine cel mai minunat lucru care ti se poate intampla.Sa fi altcineva macar pentru doua ore,sa traiesti o alta poveste era ca si cum as fi calatorit in timp,prin lumi diferite si de fiecare data eram altcineva.
Astfel am ajuns sa nu ma mai intereseze lumea di jurul meu.Ma inchideam intr-o camera ,cu o carte in mana si astfel prezentul disparea ,iar eu eram calator in lumea din paginile carti.Visam,cu ochii deschisi,ca intr-o buna zi voi juca pe o scena unul din personajele din cartile mele.
Dar eram doar un copil care visa...Scena nu mi se mai pare azi o granita intre lumea reala si lumea mea din vis.Dupa doazeci de ani am ajuns sa inteleg ca viata este cea mai mare scena pe care jucam in fiecare zi rolul proprie vieti.Jucam mai bine sau mai prost...Depinde cat de buni "actori" putem fi in fata propriului destin.
Am jucat teatru de multe ori pentru ca asa era mai bine si pentru mine si pentru cei din jur...De multe ori am ras cu toate ca inima imi plangea... De multe ori am spus ca sunt fericita cu toate ce sufletul ma durea... Nu stiu cat de bine am jucat...stiu doar ca nimeni nu a vrut sa vada adevarul.Am fost si sunt un actor trist pe scena vietii.Poate de aceea ,scriind aici cateva randuri,incerc sa impartasesc si altora din "scenariul" vietii mele,asa cum am visat sa o traiesc si asa cum am trait de fapt.Poate ca acest blog ar fi trebuit sa se numeasca altfel,dar e bine si asa .Amintirile sunt tot ce ne raman dupa fiecare "spectacol" ,numai ca acest spectacol nu-l "jucam" singuri si de aceea voi asterne in aceste pagini si amintiri despre cei care au avut un rol in viata mea, cei care mi-au oferit o clipa de bucurie,o raza de soare aparuta pe un cer noros.Voi povesti,daca voi putea,despre tot ce a insemnat ceva in viata mea : un film, o carte,un actor,un dans,un cantec...despre trandafiri si ploaie,despre lacrimi si zambet, despre soare si nori, despre iubire si ura,lucruri marunte sa lucruri marete...si multe altele ce sunt "decorul" de pe scena vietii.
Viata mea e o piesa de teatru,scena e lumea in care traim, cortina e timpul ce se lasa incet peste noi...Voi sunteti spectatori si din cand in cand actori in piesa mea... Ma faceti sa rad sau sa plang, ma mangaiati sau ma alungati intr-un colt de lume...Dar nu conteaza...fara voi piesa mea nu ar mai avea rost...
Sunt un "actor",trecator prin timp, ce poate va merita sau nu aplauze...Eu nu-mi doresc decat sa va fac partasi ai existentei mele.La urma urmei,va place sau nu ,eu joc un rol sris de DESTIN.
Astfel am ajuns sa nu ma mai intereseze lumea di jurul meu.Ma inchideam intr-o camera ,cu o carte in mana si astfel prezentul disparea ,iar eu eram calator in lumea din paginile carti.Visam,cu ochii deschisi,ca intr-o buna zi voi juca pe o scena unul din personajele din cartile mele.
Dar eram doar un copil care visa...Scena nu mi se mai pare azi o granita intre lumea reala si lumea mea din vis.Dupa doazeci de ani am ajuns sa inteleg ca viata este cea mai mare scena pe care jucam in fiecare zi rolul proprie vieti.Jucam mai bine sau mai prost...Depinde cat de buni "actori" putem fi in fata propriului destin.
Am jucat teatru de multe ori pentru ca asa era mai bine si pentru mine si pentru cei din jur...De multe ori am ras cu toate ca inima imi plangea... De multe ori am spus ca sunt fericita cu toate ce sufletul ma durea... Nu stiu cat de bine am jucat...stiu doar ca nimeni nu a vrut sa vada adevarul.Am fost si sunt un actor trist pe scena vietii.Poate de aceea ,scriind aici cateva randuri,incerc sa impartasesc si altora din "scenariul" vietii mele,asa cum am visat sa o traiesc si asa cum am trait de fapt.Poate ca acest blog ar fi trebuit sa se numeasca altfel,dar e bine si asa .Amintirile sunt tot ce ne raman dupa fiecare "spectacol" ,numai ca acest spectacol nu-l "jucam" singuri si de aceea voi asterne in aceste pagini si amintiri despre cei care au avut un rol in viata mea, cei care mi-au oferit o clipa de bucurie,o raza de soare aparuta pe un cer noros.Voi povesti,daca voi putea,despre tot ce a insemnat ceva in viata mea : un film, o carte,un actor,un dans,un cantec...despre trandafiri si ploaie,despre lacrimi si zambet, despre soare si nori, despre iubire si ura,lucruri marunte sa lucruri marete...si multe altele ce sunt "decorul" de pe scena vietii.
Viata mea e o piesa de teatru,scena e lumea in care traim, cortina e timpul ce se lasa incet peste noi...Voi sunteti spectatori si din cand in cand actori in piesa mea... Ma faceti sa rad sau sa plang, ma mangaiati sau ma alungati intr-un colt de lume...Dar nu conteaza...fara voi piesa mea nu ar mai avea rost...
Sunt un "actor",trecator prin timp, ce poate va merita sau nu aplauze...Eu nu-mi doresc decat sa va fac partasi ai existentei mele.La urma urmei,va place sau nu ,eu joc un rol sris de DESTIN.
Un comentariu:
buna,
arunca si o scurta privire pe blogul meu (www.questioare.com) si daca iti place adauga-ma in blogroll-ul tau cu numele de Que stii oare?
multumesc anticipat.
o zi insorita,
strumfita cu esarfa
Trimiteți un comentariu