Imi aduc aminte, ca imi placea iarna sa stau sa citesc poezii la lumina focului in timp ce afara ningea cu fulgi mari ,troienid satul meu.Da...m-am nascut si am crescut intr-un sat micut din Bucovina,un sat ca un paraias intre dealuri.Nu am crezut ca imi voi aminti cu atata dor de locurile in care am copilarit tocmai intr-o noapte de iarna.Copilaria mea nu a fost tocmai una fericita ,lipsita de griji, dar poate putinele momente frumoase merita pastrate in amintire.Si cum sa uit iernile ce imbracau padurea in argint si caprioarele ce coborau pana langa case cautand hrana...Cum sa uit primaverile cand ciresii salbatici de la marginea padurii infloreau iar padurea parea incercuita de o dantela alba din petale...Cum sa uit verile cand,impreuna cu bunica mea, stateam in livada din spatele casei ascultand cantecul pasarelelor pana cand noaptea ne invaluia in valul ei iar pe cer rasareau stelele una cate una...Si cat de frumoasa era toamna...Culori minunate imbracau livezile si padurea...In fiecare anotimp lumea din jurul meu era o lume de basm...basmul pe care mi-l creasem singura in speranta ca intr-o zi lumea reala chiar va fi o lume de basm.
Si cu toate acestea mi-am dorit sa plec cat mai departe de aceasta lume , sa uit si sa o iau de la capat undeva in alt colt de lume.Dar in fiecare zi amintirile ma inunda si sunt tot mai dureroase atunci cand imi dau seama ca,chiar daca sunt departe de acel loc, nu s-a schimbat mai nimic.Traiesc in aceasi lume imaginara pentru ca e singura in care nu sufar.M-am inchis in lumea mea,fug mai departe de realitate,imi este greu sa ma apropi de oameni, imi este greu sa traiesc...
Poate intr-o zi voi reusi sa inteleg de ce trebuie sa plang mereu, de ca trebuie sa tac mereu si sa acept doar ceea ce mi se impune.De ce nu am dreptul sa traiesc? De ce nu pot sa ma bucur si eu de viata? De cate ori apare o mica bucurie in viata mea ,imediat trebuie sa se intample ceva care sa nu ma lase sa traiesc acea clipa minunata ci chiar sa ma simt vinovata ca am avut "curajul" sa fiu fericita,chiar si pentru o clipa.
Ma uit si acum pe geam . Afara fulguieste usor...Iarna isi intra incet in drepturi invadand natura si sufletul meu. Ninge afara,ninge in suflet,ninge cu amintiri...cate ierni de acum incolo?....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu